vineri, 30 septembrie 2011

Despre libertate...

Astazi nu vor fi maimute in postarea mea, insa ceea ce urmeaza are legatura cu lumea handmade in care incep sa ma simt din ce in ce mai tare ACASA.
Curand am descoperit un site de glumite si buna-dispozitie pe care vi-l recomand pentru clipele in care iertarea nu igi gaseste parca loc in peisaj ori cand afara sunt ingramaditi mai multi nori decat limita de suportabilitate intru o farama de veselie.
Pe site il cheama http://www.9gag.com/ si sper ca accesandu-l sa zambiti vartos si sa va incarcati de energie frumoasa.
Am ras cu gura pana la urechi la foarte multe faze amuzante si in multe momente gen Ally Mc Beal (cand ii intorci capul inspre spate cuiva..) m-am relaxat urgent si definitiv...
La un moment dat insa am dat de o postare gen benzi desenate...putin stangace si care parea interminabila, insa ceva ma tintuia picurandu-mi rabdare in vene...
Este o postare geniala despre libertate, despre debarasarea de ingradiri impuse/autoimpuse, despre momentele in care ne strangem in tipare si parca ne ingrozim cand suntem gata sa traversam granitza intre familiar si original, cand parca ne este teama sa pasim pe o alee nebatatorita inca ori sa incercam un lucru nou.
Cand eram eu tanara(hihihihi) se spunea ca nu exista limite si ca..cerul este limita...deci exista limite?!
Incepand ca crosetez vise si modelez crampeie de suflet, natura si viata intr-o breasla noua m-am straduit mereu sa ma dezbrac de prefabricari, sa fac abstractie de datele preexistente, de simetrii si boli autoimune ale spiritului gregar...
In aceste incercari, cel mai mult pretuiesc momentul in care, aproape rapusa de oboseala se petrece un declic aproape fizic in fiinta mea si lucrurile se reaseaza ca intr-un puzzle manuit de o fiinta nevazuta...
In momentul in care imi spun "Ce-ar fi...?" simt ca am prins aripi si nimic nu mi se pare imposibil ori nepotrivit ori prea indraznet ori prea ciudat ori...
Abia atunci simt ca tot ce face are un destin propriu care ma traieste si fata de care trebuie sa manifest o ascultare semiotica si pentru care trebuie mereu treaza, ridicata de pe patul Procust-ian si pregatita pentru orice.
Sper sa vizionati cu drag materialul si sa va poarte si pe voi catre locuri despre care ati crezut pana acum ca sunt ferecate ori incifrate profund in porti de negasit.
http://9gag.com/gag/291617

In rest, inventez continuu maimute, le iubesc, le gasesc stapani, insa nu prea am timp sa mai postez aici ca in alte timpuri.
Ma voi revansa insa curand, promit!
Numai Bine tuturor!

Anna - fericita in zbor, cu aripile larg intinse catre un soi de necunoscut dulce si rascolitor!

joi, 1 septembrie 2011

Gradina cu artisti - tinut de basm...

Dragilor, veniti mai aproape, serviti o limonada cu menta, faceti-va comozi si ascultati povestea...
Caci pe drept poate fi numita poveste experienta unica numita "Gradina cu Artisti". Am pasit pragul parcului Gradina icoanei cu oarecare sfiala si teama, pentru ca era pentru prima oara cand participam la un eveniment organizat de acesti tineri talentati, sufletisti si dotati cu o suspect de mare(caci asa devine in zilele noastre frumosul si firescul...suspecte...) doza de bun simt si decenta. Din pacate, intreband in stanga si in dreapta despre locatie, sfaturile primite au fost extrem de descurajante, pana in ultima zi cand o prietena care chiar locuise prin zona mi-a adus zambetul pe buze...
Cand am ajuns la spatiul meu de expunere, nu imi venea sa cred...o masa arhisuficienta ma astepta cuminte, sub o umbrela cat o zi de post (incapeam lejer 4 expozanti pe colturi, cu tot cu fasia de rau care ne despartea...).
Dupa ce am terminat de asezat maimutele frumos in pagina, am inceput sa privesc in jur de parca o noua lume ma asimilase si se construia in jurul meu...
Atelierele prindeau viata aproape magic si in scurt timp micutzul dar extrem de cochetul parc s-a populat de copii, parinti, bunici, catei...
Unde te intorceai dadeai de veselie...unii invatau ceva, altii ii invatau, unii se relaxau, altii citeau, mai toti radeau, se bucurau si totul se misca precum un carusel...pe muzica nemaipomenita si apoi pe acorduri de chitare, tobite, muzica irlandeza si folk...
Au fost ateliere de pictura (pe hartie, mutritze, textile), ceramica, margelit, crosetat, masaj, jonglerie, dans irlandez, yoga, pictura pe textile, tobite si multe altele...
Prin buna voie a celor de la Incubator107 am aflat multe despre masajul reflexogen al palmelor si capului, m-am veselit alaturi de ceilalti si m-am delectat cu experiente de viata si nu numai ale clientilor pusi pe sotii si bucurii...
Am cunoscut Oameni faini, m-am imprietenit, am revazut prieteni dragi si am intrat in posesia mult-visatei-si-doritei genti la care au "surubarit" intr-un mare fel Ruxandra:D de la Coloritoria si Catalina :D de la Atelier-Cata. Geanta aceasta are o poveste minunata aidoma persoanelor care au trudit la ea. La un alt targ, vorbeam eu despre un plan mai vechi, acela de a confectiona genti si despre obstacolele pe care le vad in calea catre produsul finit. Ruxandra - care intre noi fie vorba se pricepe cam la orice pe lumea asta in materie de mestesugit mi-a povestit despre gentile facute de ea si, mai in gluma, mai in serios am lansat o rugaminte-comanda, cooptand-o in jocul nostru si pe Catalina, dulce si talentata povestitoare care accesorizeaza posete intr-un fel doar de ea stiut, cu "descantece" care nu te mai lasa sa te dezlipesti de gentile si lumea ei...
Dupa o perioada foarte aglomerata in viata hand-made a celor doua doamne si dupa ce eu am incetat sa mai visez pentru a nu stirbi din frumusetea posetei asteptate (pentru ca, desigur, detaliile tehnice pe care le-am oferit au fost minime pentru a permite imaginatiei sa zburde dupa voie), in atmosfera de poveste a targului celor doua Gradini, am primit minunea de geanta care pe langa aspectul fantastic are marele atu de a fi extrem de incapatoare gratie formei unice la care nu as fi gandit in veci.
Plecaciuni, doamnele mele,...voi purta minunatia cu atata drag si bucurie cat meritati pentru sufletele voastre speciale si pentru lucrurile unice si delicate carora le insuflati viata...


Una peste alta a fost super...vanzarile au curs frumos, oamenii au intrebat, au apreciat, si-au permis a ne darui clipe pretioase din timpul lor admirandu-ne munca, povestind alaturi de noi, intrand in vorba cu o naturalete fantastic de atragatoare, topind intr-o clipita stangaciile care de obicei exista intre necunoscuti...
Ne-am simtit cu totii ca la un gratar ori o petrecere campeneasca din alte timpuri si parca multi oameni de acolo se cautasera de ceva timp, iar acum regasiti povestea putea continua la nesfarsit...
Felicitari sincere organizatorilor care stiu sa fiinteze cu sufletul si nu cu buzunarul gros, felicitari pentru organizarea milimetrica si de mare maiestrie, felicitari pentru bunul simt si pentru privitul in ochi, nu de pe un piedestal, felicitari pentru idei, efort si, poate mai presus decat orice, felicitari pentru scopul acestui eveniment - acela de a fi "altceva" intr-o lume guvernata de bani, inavutire, alienare si dispret...
Desi la finele targului eram cu totii obositi, parca nu ne dadeam plecati, parca voiam sa mai continue, sa tina mereu, sa fie acela doar inceputul...
Mai jos sunt cateva pozici de la targ, gratie prietenilor dragi care m-au surprins foarte placut...
Din lipsa timpului la discretie chiar nu am avut inca timp sa imi repar aparatul foto, dar as fi regretat sa nu am macar o amintire foto de la acest minunat eveniment la care am participat cu tot sufletul.
Promit curand pozici cu poseta magica!!!




Anna - fericita si uimita ca se poate si asa...ca a achita o taxa pentru un loc la un targ nu inseamna doar a te ingramadi intr-un spatiu fizic chel si...cam atat, ci inseamna un angajament intre ambele parti luat mai degraba cu sufletul decat cu portofelul...
Daca acesti oameni pot, de ce nu se generalizeaza conceptul???